Azi e Craciunul…si eu stau in fata calculatorului:|

E ciudat cum am asteptat cu nerabdare un an intreg aceasta zi,cum am visat cu ochii deschisi la magia sarbatorilor in familie,la bradul impodobit,la cadourile “mosului”,la zapada cristalina si brusc realizez cu dezamagire,ca acesta nu e tocmai Craciunul la care am visat.Pentru prima data in viata mea simt ca ma identific cu personajul din comedia “Singur acasa”.Desi mama e acasa cu mine,absenta lui tata de langa noi isi lasa vizibil amprenta asupra amandurora.Eu fac parte din categoria de persoane care considera ca, Craciunul trebuie sarbatorit cum se cuvine in sanul familiei,in atmosfera specifica.Probabil ca vom sarbatori toti 3 impreuna cu restul familiei peste 2 zile,dar asta nu ma face sa ma simt mai bine acum!

Imi aduc aminte cu placere de vremurile din trecut…cand eram mica si asteptam cu nerabdare prima zapada ca sa ies afara cu saniuta;cand il “ajutam” pe tata sa impodobeasca bradul si aproape de final cand era totul gata,de bucurie incepeam sa fac cateva piruete si sfarseam prin a darama bradul si implicit sa-l las fara globuri:)) ;cand gaseam in brad atarnate, bomboane de ciocolata,le mancam si pentru a nu fi descoperita,infasuram inapoi hartia in forma de bomboana;)) ;cand il asteptam o noapte intreaga pe Mos Craciun si adormeam cu fata spre geam,in ideea ca, atunci cand vine il strang bine de picioare si astfel il voi sili pe mos sa imi lase mie tot sacul cu jucarii:-” ;cand imi curata tata cate o portocala,lasandu-i coaja in forma de nufar si o punea la fereastra spunandu-mi ca pana a doua zi va face miez:)) ;cand eram la gradinita si de fiecare data la serbarea de craciun,cand ni se dadea o sacosica cu dulciuri de la un nene deghizat in mos,eu eram convinsa ca acela e Mos Craciun;)) ce micuta si naiva eram…cu toate astea,lucrurile erau mult mai simple atunci.Daca as putea sa ma intorc in timp si sa mai fiu copil pentru macar o zi nu as ezita nici o clipa:X

Ar mai fi ceva de spus, ceva foarte important;))Tot azi am implinit 5 luni de cand sunt cu Vlad :X:X:X

Pentru cei care nu stiu, el este baiatul care mi-a schimbat viata intr-un mod miraculos!Alaturi de el am trait si traiesc cele mai frumoase clipe din viata mea!Ne intelegem minunat.Il iubesc si ma iubeste,iar asta imi da forta sa merg mai departe.

Te ador ingerasul meu:X:*:P

Au trecut  2 luni de cand nu am mai scris nimic aici, 2 luni in care s-au intamplat multe…si bune si rele,dar din fericire am reusit sa trec cu bine peste toate.Au fost momente cand nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, momente in care as fi privit in gol ore in sir fara sa ma gandesc la ceva anume…si in aceste momente de cumpana,”cineva” m-a ajutat sa  imi regasesc echilibrul.Pentru acest lucru as vrea sa ii multumesc din suflet iubitului meu, Vlad, care mi-a fost alaturi si m-a incurajat atunci cand simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare si totul se prabuseste in jur.

Iti multumesc ca ma suporti dragul meu:*:P

dedicated to my love:X:*:P

Saptamana trecuta ,pentru ca prezentam niste simptome ciudate si in ultima faza nu mai puteam sa merg de durere ,m-am gandit eu sa fac o vizita de urgenta ,la medic.Ajung acolo si dupa o morala de zile mari ,cum ca ii incurc programul  se hotaraste nenea’ doctorul sa ma consulte…In timp ce ma tot interoga dansul acolo, se apuca sa scrie o frumusete de hartie si anume ,un bilet de trimitere la spital pentru internare.Eu speriata il intreb…”dar ce am domnule doctor?”:-O la care dansul cu un calm desavarsit “nu stiu nici eu sigur”,dupa care incepe…”cred k aveti un fel de apenticita cronica…aceea in care peritoneul acopera apendicele combinata cu ceva infectie la rinichi si un posibil inceput de gastrita”:| Asteptand reactia mea dansul continua:”cred ca urmeaza sa fiti operata”

Dupa atatea cuvinte incurajatoare imi iau inima in dinti si ma duc la spitalul “C.F.Ploiesti” la un medic chirurg, la care aveam “intrare” sa vad ce zice si dansul,daca chiar e necesara o internare.A urmat un control amanuntit cu ecografie si alte analize de-astea si apoi mult asteptatul diagnostic…nisip la rinichi si o data cu asta…multe multe injectii dureroase:((

Desi m-am chinuit putin ,pentru ca nu puteam sta pe scaun, aceasta  intamplare a avut si o urmare aparent benefica…2 saptamani de vacanta:) bine macar ca am reusit sa ma mai relaxez putin si am avut timp sa reflectez suficient de mult asupra lucrurilor importante din viata mea.

Mai am inca 5 zile si pe urma va trebui sa ma intorc in forta la scoala…

A trecut o luna de zile de cand a inceput scoala , de cand sunt a XII-a!!! totul pare a fi la fel ca si pana acum…profesori exagerat de exigenti,elevi exagerat de lenesi si note mici cat cuprinde:))nu stiu de ce, dar parca ma asteptam sa fie “altfel” ,anul asta macar.Din pacate,unii dintre colegi au ramas la fel de rautaciosi , profesorii la fel de lipsiti de interes ,deci..nimic nou!

Ceea ce ma sperie e ca a trecut o luna si realizez ca nu am facut mai nimic pentru bac:| si constientizez ca la fel de repede vor trece si celelalte si ca trebuie sa ma apuc serios de invatat!